Un roman la Marele Maraton al Alpilor

`Prima fapta de milostenie a unui sat, este fantana acestuia`. Sunt cuvinte scrise pe placuta unei fantani dintr-unul din satele din Alpi pe unde a trecut Serban Chiurlea.

Maratonistul montan Serban Chiurlea, a participat si anul acesta, pentru a3a oara consecutiv, la "Ultra Marathon de la Grande Traversee des Alpes", impreuna cu alte 17 persoane venite din toate colturile lumii pentru a traversa Alpii, urmand traseele GR5 si GR 52.

La intoarcerea in tara, Serban ne povesteste cateva impresii adunate intr-un email pe care l-a trimis pe o lista de discutii a montaniarzilor romani. Iata mai jos povestirea lui Serban:

`Transpiratia curge in valuri. Sunt pe putin 30 de grade. Tendonul lui Achile de la piciorul drept ma doare de simt ca plezneste. Muschii sunt durerosi dupa 14 zile de efort. Pulsul este pe la 150. Adidasul drept, agatat intr-un ciot de stanca, lasa sa iasa degetul mare. Ma chinuie setea, si bautura izotonica din camelback este clocita. Zaresc ca prin ceata ultima sa `Col de Berceau - 1090m` si-mi trebuie ultimele picaturi de energie pentru a-l depasi. In spatele lui, se vede in sfarsit marea. Cobor ca un nebun pe poteca plina de grohotis. Sunt la limita, daca ma impiedic probabil ca va fi nevoie de ceva cusaturi si ghips. Strazile din Menton sunt un adevarat labirint. Coborarea spre port este mai lunga decat credeam. O ultima strada in panta, cineva imi face o poza, un alt trecator ma aplauda, sunt in transa, si trec linia de sosire. Incredibil! Am castigat ultima etapa. Dupa ce-mi revin din goana nebuneasca, ma arunc in mare si in timp ce inot ma uit in spate la muntii pe care tocmai am trecut.`

Nu, nu este ultimul scenariu pentru Rocky. Este sfarsitul unei aventuri care se poate traduce si asa:

Denumire cursa: Ultra Marathon de la Grande Traversee des Alpes 2006;
Distanta: 604km;
Diferenta de nivel pozitiva cumulata: 34.770,00 m;
Durata: 27aug-9 sept adica 14 zile din care 97h 55minute - timp efectiv de alergare;
Loc: Alpii Francezi intre lacul Leman (Thonon les Bains) si Marea Mediterana (Menton);
Traseu: GR5 - poteca de traversare a Alpilor cu unele variatii pentru a ramane tot timpul pe creste si la sfarsit GR52 - varianta care trece prin masivul Mercantour - Valea Minunilor;

Etape:

27 aug , Thonon les Bains - Chapelle d`Abondance, 45m/2700mD+;
28 aug, Chapelle d`Abondance - Samoens, 45km/2130mD+;
29 aug, Samoens - Les Houches, 48km/2730mD+;
30 aug, Les Houches - Plan de la Lai, 40km/2550mD+;
31 aug, Plan de la Lai - Portes du Parc Rosuel, 38km /2020mD+;
1 sept, Portes du Pard Rosuel - Pralognan, 43km/2080mD+;
2 sept, Pralognan - Valfrejus, 38km/1930mD+;
3 sept, Valfrejus - Montgenevre, 45km/3000mD+;
4sept, Mongenevre - Ceilac, 45km/2500mD+;
5 sept, Ceilac - Larche, 45km/3400mD+;
6 sept, Larche - Roya, 45km/2330mD+;
7 sept, Roya - St. Martin de Vesubie, 47km/2200mD+;
8 sept, St. Martin de Vesubie - Refuge de la Valee des Merveilles, 35km/2500mD+;
9 sept, Refuge de la Valee des Merveilles - Menton, 45km/1800mD+;

Participanti: 17 (1 roman, 1 olandez, 1 neamt, 2 elvetieni, 2 americani, restul francezi).

Program: trezirea in fiecare dimineata la ora 5:30, mic-dejun ora 6:00, plecarea ora 7-8, cursa intre 6 si 9 ore/zi, dupa sosire ingrijiri medicale, spalat echipament, eventual odihna, masa la ora 19, briefing pentru ziua urmatoare in jur de 20:30, stingerea la ora 21.

Buget: 1000 euro inscrierea care cuprindea: cazarea pentru cele 14 zile in refugii (gite d`etape), doua mese pe zi si alimentare la jumatatea fiecarei etape, transport echipament intre refugii, asistenta medicala, harti.
Loc in clasament general: 6.
Amintiri: 550 poze si destul de povestit pentru cateva nopti bune.

A fost o experienta in fata careia m-am prezentat umil, avand tot timpul in minte posibilitatea unui abandon (pana la final au existat 5 abandon-uri).
Desi initial am acceptat ideea ca as putea claca de prea multa oboseala, de fapt era sa abandonez din cauza uzurii la nivelul tendonului lui Achile. Ingrijirile medicale m-au repus pe picioare si slava Domnului am reusit sa termin cu bine incercarea.
Imi trebuie cateva minute bune sa-mi aduc aminte toate locurile prin care am trecut, si cea mai buna comparatie care se poate face este aceea cu vaca. Am trecut in viteza nebuna, 14 zile, acumuland imagini si impresii, iar acum odata intors acasa trebuie sa stau sa rumeg toate acestea. Si va spun ca este minunat. M-a impresionat mult contrastul intre Alpii din nord, plini de izvoare si umiditate - si Alpii din sud foarte arizi. In nord, nu-ti faceai probleme ca poti ramane fara apa, in sud ne calculam ratia de apa sa ne ajunga pana la urmatoarea fantana. Mi-a placut ca in fiecare sat gaseai o fantana cu apa curata.

La una dintre fantanile intalnite era prinsa o tablita pe care scria: `Prima fapta de milostenie a unui sat, este fantana acestuia`. Si intr-adevar pentru cei insetati apa era o binecuvantare.
Am trecut peste poteci inghetate si pline de zapada (Col de Bohnhomme), am infruntat chiar si viscolul (Col du Brevent), dar am avut si parte si de zile caniculare (32 grade - Chateau Queyras).
In fiecare seara alt refugiu ne era gazda. Unele chiar deosebite, precum cel de la intrarea in parcul Vanoise - Rosuel, al carui acoperis acoperit cu iarba, crescuse parca din pajistea verde. Am intalnit gardieni de refugiu , adevarati oameni de munte ce traiau la fel ca noi in bucurie, dornici sa impartaseasca trairi, dar am intalnit si gardieni cu gandul doar la castig si profit. Am intalnit turme de oi, exact ca la noi, cu caini ciobanesti (patou), care sareau la tine, ba chiar organizatorul ne-a tinut un curs despre cum se reactioneaza la intalnirea cu acestia. Am intalnit poteci de o frumusete rara, strajuite de lacuri, dar am mers si pe poteci tocate de turme de vaci si pline de balegi.
Am intalnit peisaje atent conservate, nu foarte diferite fata de ce vedem in Romania, dar si constructii grotesti ce mutilau natura.

Am incercat sa nu ma las prins in competitie cu ceilalti participanti, ci sa descopar cat mai multe.
Am trait o bucurie indescriptibila in momentul in care am ajuns la mare dupa 14 zile de la plecarea de pe malul lacului Leman.
Am incercat sa ma cunosc mai bine.
Am incercat sa cunosc muntelele si prin cele scrise am incercat sa va fac si pe voi sa doriti sa cunoasteti mai multe.

Toate bune,
Serban Chiurlea

Despre Serban, s-au auzit putine lucruri pana acum, pentru ca, in modestia lui, nu a facut niciodata valva. La maratonul Grand Traversee des Alpes, participa de 3 ani, adica de la prima editie a maratonului, din 2004. Abia anul acesta am reusit sa aflu despre participarea sa la maratonul din Alpi si asta, numai datorita domnului Dinu Mititeanu care ne-a tinut la curent cu evenimentul.

Serban este dintre cei care "nu au liniste daca merg normal pe poteca si nu alearga". Se antreneaza de regula pe cararile muntilor din tara noastra. Imi amintesc ca anul trecut, eram la intalnirea Alpinet si, in timp ce noi stateam la povesti in jurul focului, Serban, impreuna cu tatal sau in varsta de 65 de ani (!), faceau inconjurul masivului muntos Piatra Craiului. In aproape 10 ore, ei au parcurs 45 km lungime si 2000 m diferenta de nivel.

Ce il determina sa alerge pana la epuizare, coborand si urcand carari stramte sau abrupte prin munti? poate il prindem intr-un moment de odihna pe undeva si ne va povesti chiar el...

Autor: Carmen Pitulan