Am prins-o zilele acestea pe Thea, pe messenger, si am schimbat cateva vorbe in timp ce isi facea bagajul sa plece din tara.
Mi-a povestit ca sta mai mult in Elvetia, iar cand vine in tara, este mai mult plecata pe munte. “Mama abia apuca sa ma mai vada si numai atunci cand imi fac bagajele.“
Vroiam s-o descos despre apropiata plecare in Alaska, cea in care o sa escaladeze, impreuna cu colegii sai de expeditie, Stefan Matache si Cristian Boboc, Muntele Mc Kinley sau Denali (6,194m), cum mai este cunoscut acest masiv.
Incep prin a o intreba cum merg pregatirile expeditiei din 25 mai, pe Mc Kinley, cel mai friguros munte de pe planeta:
“Pai acum fac bagajul. Diseara o sa plec in Elvetia, de unde urmeaza sa plec pe 25 mai spre Alaska. Pufa, pantalonii de puf si sacul imi ocupa trei sfert de rucsac. Nu mai am loc de nimic, ia uite.”
Cat va costa expeditia Mc Kinley?
Transport, taxe, cazare, hrana si completarea echipamentului de alpinism…ajunge la peste 10 000 de euro, bani pe care inca nu-i avem.
Ieri m-a chemat primarul nostru, din Lugoj, la el si am primit o mare suma de bani. Chiar nu ma asteptam. Aflase intamplator de mine. Iti dai seama ce m-am bucurat.
Altfel cu sponsorii cum stati?
Cam rau. Am mai primit cate 3 milioane din cate o parte, dar asta nu ma ajuta prea mult, nici macar pentru mancarea pe o saptamana. Conteaza mult sa cunosti lumea, ca altfel nu prea primesti nimic. Trebuie sa iti faci un nume inainte de a putea bate la usa lor. Iar eu abia acum incep sa apar la suprafata.
Si mai este restaurantul la care lucrez in Elvetia, fara de care nu ar fi deloc posibila plecarea mea.
Ce alte dificultati presupune expeditia din Alaska?
Frigul este problema principala. Vom intampina temperaturi de -40 de grade si vreme schimbatoare. Deoarece Denali este un masiv in sine, inconjurat doar de ghetari josi.
Nu prea stiu daca sunt pregatita pentru asa ceva.
Cum o sa carati tot echipamentul dupa voi?
Echipamentul si mancarea pentru 3 saptamani, o sa tragem pe niste sanii, care le inchiriem de acolo. Avionul ne lasa la 2000m si de acolo tragem saniile dupa noi pana pe la 4000 m. De asta mi-e cel mai groaza, ca o sa avem o gramada de bagaje. Pe Aconcagua ne-au dus magarii bagajele, pana in Tabara de Baza si am avut 180 kg la 3 persoane. Acum sper san u avem mai mult de 50 kg de persoana.
Cu echipamentul cum stai?
Am primit de la Coco Galescu un sac, geaca si pantalonii de puf de la Nahanny, cu care a fost el la Polul Nord. Insa nu am reusit sa fac rost de bocanci calumea.
Iar astazi, tocmai mi-a adus mama un telefon prin satelit, de la Romeo Dunca.
Mama ta cum priveste expeditiile tale?
Mama ma sustine. Ea se ocupa acum de toate hartogariile pentru expeditie.
Nu stiu ce as face daca nu ar fi asa. Si cel mai important: ma intelege!
Este pe deplin de acord cu ceea ce fac, doar ca de data asta este putin cam speriata.
Dar are foarte multa incredere in mine. A vazut ca m-am intors intreaga din fiecare tura si am luat intotdeauna cele mai bune decizii. Am stiut sa ma intorc cand a trebuit si asta este foarte important. Acum insa, a citit prea multe despre acest varf, ca este cel mai periculos de pe lume, ca este cel mai frig, ca numa 50% ajung sus etc.
Antrenamentele pentru expeditie unde si cum le faci?
In Alpi. Locuiesc de 4 ani in Elvetia. Am stat 3 ani in Saas-Fee, langa Zermatt, iar acum cateva luni m-am mutat in Klosters, ca ma saturasem sa urc pe aceeasi munti. Acum stau intr-o cabanuta pe munte, la 1500m. Seara trag o fuga pana sus pe creste si inapoi.
Ce te face sa cauti "muntii inalti"?
Buna intrebare. Ideea de a fi "mai sus" este o chestie psihologica si nu cred ca are de a face prea mult cu muntele in sine. E cam greu de explicat. Este dorinta de a ma depasi pe mine insami. Odata ce ating un punct, un tel, stiu ca pot mai mult. Si asta ma duce tot mai sus.
Ce-ti place mai mult: sa fi sus, faptul ca ai ajuns acolo sau drumul pana acolo?
Ambele, cred, in egala masura. A fi sus nu ar avea nici un rost fara drumul pana acolo. Oboseala care in momentul in care ai atins punctual, te lasa intr-o stare de feerie absoluta.
Si fara efort cat mai mult, bucuria de a fi sus e cam mica. Asta sa intamplat in cazul Aaconcagua: am ajuns prea usor sus si am fost tare dezamagita de experienta varfului in sine.
A fost asa de simplu pe Aconcagua?
Traseul classic pe Aconcagua, e foarte simplu. E vorba doar de a te obisnui cu altitudinea, iar eu am fost foarte bine aclimatizata. In schimb traseul ales de noi, Ghetarul Polonez, a fost destul de dificil tehnic.
In pozele pe Aconcagua apari singura, coechiperii nu au urcat cu tine?
In ziua de varf am fost singura. Lui Catalin i-a fost prea frig si sa intors, a ajuns atunci singur pe traseul classic, iar Dragos Dubina a plecat inaintea mea spre varf.
Te astepti ca Mc Kinley sa fie cu mult mai greu decat Aconcagua?
Din punct de vedere tehnic, nu. Dar frigul ne va face mari probleme. Pe Aaconcagua, faceam plaja la 5000m. Pe Mc Kinley, nu stiu cum ma voi descurca la -40 de grade.
Si te-ai si grabit, sa faci 5 "munti mari" intr-un an....
Pai o data ce am inceput, nu m-am mai putut opri.
De ce ai ales Varful Mc Kinley?
Imi doresc de foarte mult sa ajung in Alaska, iar dupa Aconcagua mi sa parut corect sa merg si pe acest varf. Dar baietii l-au ales in primul rand, eu doar m-am lipit de ei.
Hai sa te mai intreb ceva stupid: ai vreun model in viata? - un mentor sau un om pe care sa-l admiri?
Nu cred. Nu exista nici o persoana in special. Adica mai citesc si eu in stanga si in dreapta de unii altii, ii admir, vreau sa fiu si eu ca ei, dar prefer sa-mi croiesc drumul ascultandu-mi inima si numai pe ea.
Care sunt conditiile esentiale ca sa fii alpinsit si sa faci perfoarmanta?
Intrebarea asta este prea serioasa pentru mine… eu sunt un simplu iubitor de munte care si-a dorit intr-o buna zi sa ajunga "mai sus". Iar in momentul de fata nu ma mai pot opri din a merge tot mai sus...
Esti curajoasa, stii?
Nu prea stiu, dar iti multumesc ca mi-o spui. Sunt o mare fricoasa in alte imprejurari.
A consemnat: Ioana Carmen Pitulan
Afla mai multe despre Thea Vid:
* Expeditia Aconcagua, ianuarie 2007
* Thea Vid vrea sa escaladeze 5 varfuri mai inalte, intr-un an
Despre Thea am aflat putin intamplator, de pe un site specializat al montaniarzilor, unde publicase cateva fotografii din expeditia ei de pe Aconcagua. 
Astfel, finele anului 2006, o gasea pe Thea acolo unde ii este ai mai drag: pe munte. Si nu oriunde, ci tocmai in Anzi, in incercarea de a atinge Aconcagua (foto drapta). Dupa mai multe zile de aclimatizare, in dimineata zilei de 10 ianuarie, pe o temperatură de minus 15 grade, Thea si coechipierii sai ating varful Aconcagua.