Wednesday, January 10, 2007

Zapada apoasa, numai buna de avalansa, in Piatra Craiului

Ninsorile din ultimele doua zile se pregatesc s-o ia la vale si in masivul Piatra Craiului.
Caldura de ieri, a inmuiat zapada de pe vaile din Piatra Craiului, astfel ca riscul de avalansa este foarte mare
.

Primul weekend al noului an trebuia sa fie unul linistit, de refacere si recuperare dupa ghiftuiala de sarbatori. N-a fost sa fie chiar asa, adica, deloc linistit.
Pentru ca, sambata, primesc un mail de la un amic, cum ca ar merge pana in Piatra Craiului, la o tura si o cura cu zapada. Tentant pana peste poate! Asa ca, nici una-nici doua, imi fac frumusel bagajelul si, duminica la ora 4 jumatate dimineata, ne strangem vreo 4 insi in masina lui Tibi si luam calea Pietrei Craiului.

Pe scurt, la ora 8 si ceva lasam masina la Izvorul lui Botorog si urcam la Cabana Curmatura, unde ne rasfatam cu o omleta si o ciorbita de perisoare `a la Reta`. Schimbam cateva vorbe cu niste amici care se pregateau sa coboare si ne echipam pentru traseu, cu gand sa urcam cat vom putea pe Turnu, pentru ca, ni se spune, zapada e mare si greu de `inotat` prin ea.

Intra-adevar, zapada mare si grea, plina de apa. Avem noroc ca altii s-au incumetat inaintea nostra sa iasa in creasta tot pe Turnu, astfel ca, poteca batuta de ei ne usureaza mult urcusul, si asa destul de greu si periculos, as zice eu.

Foto de: Tibi

Ma gandeam cu groaza cum o sa ma cobor de acolo, coborasul parandu-mi-se si mai inspaimantator decat urcusul: pante abrupte, prize putine si acoperite de zapada, de pe o parte, zapada umeda, gata s-o ia la vale, pe de alta parte.


Urcam cu mare atentie pe Turnu, facem poze, ne plimbam putin pe creasta si ne intoarcem, ca nu cumva sa ne prinda noaptea pe valcele alunecoase si abrupte de pe traseu.
Coborarea am facut-o mai lent pe locurile mai expuse, cu mai multa atentie, dar si cu frica aferenta.
Pe la jumatatea traseului, iesim intr-un valcel mai larg unde zapada se adunase din belsug si numai bine se si formase o placa gata s-o ia, in orice moment, la vale (vezi poza de mai sus).
Reusim sa-l ocolim cu grija, insa pericolul nu trece: mai jos, urma o portiune care travesta pur si simplu baza valcelului cu placa desprinsa mai sus.
De data asta insa, am avut noroc: si acest ultim traverseu il facem fara evenimente neplacute si iata-ne in sfarsit in padure, la adapost de orice pericol.

Obositi si fericiti, urmam poteca ce cobora spre cabana, relaxati si, se vede treaba, mult mai putin atenti: incasam pe rand cate o serie de cazaturi de toata frumusetea.
La cabana ne rasfatam cu un ceai cald, o ciorba si o pisica lenesa care nu se da dusa din bratele mele.

Autor: Ioana Carmen Pitulan

No comments: